June 23, 2017

Fotbal si poezie -Prima parte a interviului din ziarul Adevarul

P1100346

Saptamana trecuta am fost contactat de Daniela Mihai, redactor la ziarul Adevarul care m-a abordat in vedere unui interviu. Bineinteles ca am raspuns afirmativ, si va reproduc prima parte a interviului in articolul de mai jos.

Cine spune că fotbalul nu are poezie probabil că nu a citit versurile scrise de Liviu Drăghici, suporter înfocat şi „poet de serviciu“ al uneia dintre cele mai iubite echipe de fotbal din România, Petrolul Ploieşti

        La prima vedere şi dacă te-ai raporta doar la vocabularul de stadion, vocaţiile de poet şi de suporter înfocat par incompatibile. Dar Liviu Drăghici nu este un om al prejudecăţilor. Petrolul, o pasiune de o viaţă Pasiunea pentru Petrolul datează, ca în cazul multor ploieşteni, din copilărie. „Cred că tata este cel care mi-a insuflat-o. El m-a dus prima oară pe stadion, la un meci cu Rapidul acum mai bine de 20 de ani. Şi tot cu el am fost în prima deplasare la un meci cu Chindia Târgovişte, în 1998. Dar finala Cupei din 1995 este meciul care m-a făcut cel mai mândru“, povesteşte Liviu Drăghici. La 12 ani, pasiunea pentru Petrolul a devenit pe viaţă. „În perioada ’95 – ’96, am făcut gimnastică de recuperare la cabinetul doctorului Bulata. Am avut ocazia să stau aproape de mulţi jucători din generaţia de aur a Petrolului. Pentru un copil de 12-13 ani, să faci exerciţii alături de Răchita, Grigore, Grama, Leahu, Bălăceanu, Andreicuţ era mai mult decât un vis“, spune Liviu, acum în vârstă de 28 de ani.
       Drumul de la idee la carte
       Nici de poezie nu a fost străin până când i-a venit ideea unei cărţi. Scrie versuri de când se ştie, iar în clasele primare participa la concursuri de poezii, unde a obţinut şi câteva premii internaţionale. La maturitate, a venit, firesc, şi prima poezie despre Petrolul. „Prima am scris-o pe drumul de întoarcere de la Alba Iulia, în martie 2011, când Petrolul a fost învinsă de Unirea Alba Iulia cu 3-0. A fost o înfrângere grea cu ultima clasată şi tăcerea lăsată pe drum m-a determinat sa îmi umplu timpul cu ceva. Apoi, ideea unei cărţi a apărut după poezia de la meciul cu Rapidul din Liga 1, din august 2011, când un suporter mi-a sugerat acest lucru pe contul de Facebook“, povesteşte Liviu. Cu toate acestea, drumul între idee şi apariţia efectivă a cărţii a fost lung şi anevoios. „Ideea a venit în decembrie 2011, cartea a aparut în septembrie 2012. Concluziile se trag singure.
       Am sunat la zeci de edituri şi majoritatea m-au refuzat din start invocând, în principal, faptul că o carte cu poezii despre fotbal nu se va vinde. Altele mi-au pus nişte condiţii legate de mărimea tirajului pe care eu nu puteam să le susţin din punct de vedere financiar. Într-un final, am găsit o editură mică unde am bătut palma, dar tehnoredactarea şi corectura le-am făcut eu, iar coperta îi aparţine unui alt petrolist, Laurenţiu Mihalcea“, povesteşte Liviu aventurile prin care a trecut. Încercările de a colabora cu site-urile de distribuţie de cărti în vederea promovării au fost un eşec total, iar în textele de refuz apărea des sintagma „suporterii oricum nu ştiu să citească“. „Editurilor şi site-urilor le-am pregătit o replică acidă care va apărea cu siguranţă în al doilea volum. În schimb, presa şi televiziunile m-au ajutat destul de mult cu promovarea. Şi sper să nu se oprească aici“, este încrezător Liviu.

In articolul de maine, a doua parte a interviului unde vorbim despre tipurile de suporteri ai Petrolului si planuri de viitor

TRIMITE SI TU MAI DEPARTE!